György Dragomán: Cifre
Capitol din Regele alb
Publicat in Suplimentul de cultura
Traducere din limba maghiara de Ildiko Gabos-Foarta
Dupa catalog, trebuia sa fac de serviciu cu Szabi, dar, in luna mai, Szabi a cazut intr-un sant de pe santier, rupindu-si glezna atit de rau, incit a fost internat la spital si operat de trei ori, in fiecare zi altcineva trebuia sa-i duca lectiile la spital, asa ca s-a nimerit sa fac de serviciu cu Iza, pentru ca ea urma la catalog dupa Szabi.
Inainte de asta, nu vorbisem niciodata cu Iza, ajunsese in clasa noastra abia intr-a patra, devenind imediat cea mai buna la invatatura, dar din cauza ca nu lua parte la jocurile noastre, nu era indragita de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales fiindca profesorii o dadeau mereu de exemplu, desi orfana, uite cit e de harnica, ia toate olimpiadele, isi pierduse parintii intr-un accident de masina, o crescuse unchiul ei, despre care tot orasul stia ca e o bestie, l-au dat afara si de la pompieri, pentru ca, infuriindu-se odata, era sa omoare pe cineva in bataie, pe Iza degeaba o intrebai, nu ne povestea niciodata nimic despre parintii ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia sa le indure din partea unchiului ei, desi fetele spuneau ca spatele-i era mereu plin de vinatai si rani, Iza nu vorbea niciodata despre asta, iar in ultima vreme nici noi n-o mai intrebaseram, eu eram destul de morcovit ca trebuia sa fac de serviciu cu ea, cu Szabi ar fi fost mai bine, ne mai jucam si noi de-a prinselea, ne mai bateam cu creta, pe cind cu Iza puteam sa fiu bucuros daca nu ma piraste dirigintelui ca nu fac curat.
Elevii de serviciu, la inceputul fiecarei ore, trebuiau sa astepte profesorul in fata catedrei ca sa-i spuna absentii, si cum stateam noi doi acolo, dupa ce-a sunat de ora a doua, asteptind sa vina profu’ de mate, deodata m-a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la inceput nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitindu-ma la Iza, am vazut ca tocmai isi aranjeaza fusta, virindu-si camasa alba de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o portiune din talie si mi s-a parut ca vad o vinataie acolo, dar poate ca era doar urma lasata de elasticul de la ciorapii-pantalon, si am simtit in continuare acel miros, si atunci mi-a trecut prin cap ca trebuie sa fie mirosul de fata mare, Feri ne-a povestit ca fetele, printr-a sasea, se dezvolta, le cresc sinii si li se schimba mirosul, pentru ca devin fete mari, si Iza chiar avea deja sinii destul de proeminenti, cam cit niste piersici, si atunci m-am gindit ca precis Iza s-a facut fata mare, iar acum eu ii simt mirosul, mirosul feminitatii, si tocmai cind aveam straluminarea asta, a intrat pe usa nea Klidesz, profu’ de mate, clasa s-a ridicat in picioare, nea Klidesz s-a dus la catedra, a trintit catalogul din toate puterile, ca de obicei, si s-a uitat la noi, asteptind raportul, trebuia sa-l dau eu, insa mintea mi se golise brusc si am ramas stind acolo ca mutu’, spre norocul meu, Iza a facut un pas inainte, salutind regulamentar si spunind, tovarase profesor, raportez, efectivul clasei este, si asa mai departe, eu nu puteam sa fiu deloc atent, ma uitam, din spate, la gitul Izei, parul ei negru, despletit, era prins doar cu cordeluta si, ceea ce nu observasem niciodata pina atunci, avea cercei cu cite-o pietricica albastra, si atunci Iza a dat absentii si a terminat raportul si nea Klidesz a primit raportul si ne-a spus sa stam jos.
Trecind la locurile noastre, in banca, am simtit din nou acel miros de fata mare, dar nu mai era atit de puternic ca adineaori, iar cind m-am asezat in banca si mi-am deschis caietul l-am mai simtit putin, si atunci iarasi m-am gindit la Iza, m-am si uitat spre ea, spre banca fruntasilor, unde statea, gindindu-ma ca de cind l-au luat pe tata sint si eu pe jumatate orfan, si atunci, deodata, m-am intrebat cum arata Iza fara haine, daca are intr-adevar vinatai, si cum ii arata oare coapsele, mi-a spus odata Feri ca fetele goale sint foarte interesante, dar eu n-am fost de acord, eu le vedeam pe toate la fel, si atunci Feri a ris de mine, spunindu-mi ca eu nu stiu nimic si ca sint un timpit si ca se vede ca n-am avut inca iubita, el vazuse deja fete goale, si inca de trei ori, una dintre verisoarele lui l-a lasat sa i se uite indelung intre picioare, si verisoara aia avea deja par acolo, jos, m-am uitat deci in continuare la Iza, cum isi inclina putin capul intr-o parte in timp ce scrie, dar n-am putut sa-mi imaginez cum arata ea intre picioare si ce-ar putea avea pe sub chiloti, discutind cu Feri, el m-a intrebat dac-am vazut vreodata pasarica unei fete, iar eu i-am spus ca sigur ca am vazut, cum sa nu fi vazut, desi in realitate nu vazusem niciodata, vazusem numai schema aia din manualul de anatomie de-a saptea, la care noi, cei mai mici, ne puteam uita numai pe bani, iar cind Feri m-a intrebat pe-a cui, atunci i-am povestit ca odata, pe cind aveam opt ani, m-a dus tata la bazin, la inot, si eu am observat ca pe sub peretele cabinei se poate trece dincolo, unde se imbracau femeile, un om in toata firea n-ar fi putut trece pe-acolo, dar eu am reusit si m-am ascuns dupa o perdea, la dusuri, pindind astfel vreo cincizeci de femei, iar cind m-am strecurat inapoi era sa fiu prins, dar pentru ca eram plin de sapun, le-am alunecat printre miini, si atunci Feri m-a intrebat dac-am vazut si blonde sau roscovane, iar eu i-am zis ca sigur ca da, si atunci m-a intrebat daca ele au parul de la pasarica de aceeasi culoare cu parul de pe cap, si eu i-am zis ca sigur ca da, are exact aceeasi culoare, dar p’asta Feri n-a mai crezut-o.
Gindindu-ma la toate astea, n-o scapam din ochi pe Iza, intre timp nea Klidesz a inceput sa ne explice un soi de problema, a si desenat pe tabla un triunghi, unul echilateral, urma sa demonstreze ca bisectoarea imparte si laturile opuse in parti egale, ei, si atunci, cind am vazut acel triunghi echilateral, iarasi mi-a venit in minte pasarica, pentru ca stiam ca are forma triunghiulara si ca se deseneaza ca si cum ai desena un triunghi echilateral, si atunci mi-am intors cu mare grija caietul ca sa orientez corect triunghiul, si cind l-am intors, deasupra triunghiului au mai incaput doua semicercuri pe care le-am facut tite, pentru ca Feri a zis ca cine stie sa deseneze pasarica, stie si o femeie goala, si atunci am incercat si eu sa trasez conturul unui trup, cu talie subtire la mijloc, dar nu mi-a iesit prea bine, atunci am inceput sa hasurez putin triunghiul, uitindu-ma in continuare la Iza cum copiaza de pe tabla, din mijlocul rindului de banci unde stateam nu i se vedeau sinii deloc, doar spatele si bratele si profilul, si uitindu-ma atit de lung la ea, la un moment dat era cit pe ce sa se intoarca, simtise probabil ca ma holbez la ea, si atunci am crezut ca o sa se intoarca si o sa se uite la mine, si atunci am simtit cum rosesc si mi-am intors repede capul si am observat ca din spate vine nea Klidesz, avea obiceiul sa le traga cite o scatoalca alora de nu erau atenti, am intors repede foaia si am inceput sa copiez de pe tabla, de parca as fi continuat pe o pagina noua, dar nea Klidesz, ajungind linga mine, mi-a tras una peste ceafa, insa nu prea tare, asa ca am crezut ca scapasem ieftin, trecuse deja de banca mea, dar deodata si-a intins mina si, fara sa se uite la mine, m-a urecheat atit de zdravan c-am crezut ca mi se desprind urechile, am si strigat de durere, intre timp am auzit cum nea Klidesz imi suiera printre dinti sa-i dau caietul, i l-am dat, el m-a tirit spre catedra tragindu-ma de urechi, spunindu-mi ca probabil n-am priceput ca nu sintem la ora de desen, dar c-o sa ma faca el sa pricep, si mi-a smuls caietul din mina, l-a deschis si a aratat desenul meu intregii clase si mi-a spus sa-mi fie rusine si, trecind pe linga catedra, m-a mai tras o data de urechi, de era sa cad peste catedra, si atunci am auzit cum rid cu totii in hohote, nea Klidesz nu mi-a dat drumul inca, m-a dus direct la cosul de gunoi, abia atunci mi-a dat drumul, a rasturnat cosul, hirtiile, cotoarele de mere, spanurile de creioane s-au risipit pe jos, stiam deja care o sa-mi fie pedeapsa, mi-a spus-o si nea Klidesz, pina la sfirsitul orei sfinta statuie si multipli de doi, asta insemnind ca trebuia sa ma urc pe fundul cosului de gunoi intors si, pina la sfirsitul orei, sa stau intr-un picior, cu miinile intinse deasupra capului, si sa numar intre timp in gind: dublez cifra doi, apoi dublez rezultatul, apoi iar, si iar, si iar, si pina la sfirsitul orei trebuia sa obtin un numar de cel putin zece cifre, ca altfel nea Klidesz o sa-mi dea atitia de patru, cite cifre mai lipsesc pina la cele zece, si asta era foarte greu, nu reusise s-o faca nimeni, niciodata, pina la patru mii nouazeci si sase au mai reusit unii, pe urma e foarte greu sa mai retii atitea cifre.
Cind m-am urcat pe cosul de gunoi, cu miinile intinse deasupra capului si cu degetele departate pentru ca, dupa cum spunea nea Klidesz, asa trebuie sa arate statuia unui sfint, sa-si poata face pasarile cuib printre degetele sale, am observat ca Iza se uita la mine, cosul de gunoi fiind chiar in fata bancii ei, intre timp nea Klidesz, sprijinit de catedra, explica in continuare cazurile de asemanare a triunghiurilor si ca, daca sint asemenea, nu inseamna ca sint si identice, iar eu am incercat sa numar, am si inmultit patru mii nouazeci si sase cu doi, uitindu-ma in continuare la Iza, avea ciorapi grosi, maro, si pantofi negri cu bareta, si, privind-o, am simtit cum ma ia cu cald si incepe sa ma manince spatele si sa ma stringa camasa la git, desi cravata rosie nici macar nu era strins legata, am incercat sa inmultesc treizeci si doua de mii sapte sute saizeci si opt cu doi, Iza scria foarte frumos, vedeam literele din caietul ei, caligrafiate cu grija, statea singura in banca fruntasilor, i se umpluse pagina, iar cind a intors-o, am vazut ca pagina noua n-avea marginea trasa, si-a scos rigla, a asezat-o la patru patratele distanta de marginea foii si, inainte sa traga linia, m-a privit direct in ochi, iar cind mi-a zimbit, am incurcat numaratoarea, nu mai stiam, douasutesaizecisidouademii – si mai cit, si am simtit ca rosesc, si atunci, in timp ce Iza tragea linia, rigla s-a miscat, iar virful creionului a alunecat de pe foaie, si atunci am vazut ca si Iza a rosit, plecindu-si capul, iar mie, cum stateam acolo, cu miinile ridicate, mi-a venit deodata in minte ca poate sint indragostit, si atunci era sa cad, am revenit repede la saizeci si cinci de mii cinci sute treizeci si sase, am incercat sa continui de acolo, numai ca ma dureau si bratele, abia mai puteam sa le tin ridicate, nu stiam cit mai e pina la sfirsitul orei, ma straduiam sa nu ma uit la Iza, ci la ceilalti, si sa ma concentrez asupra inmultirii, dar privirile imi tot alunecau spre Iza si as fi vrut sa stiu daca intr-adevar sint indragostit, pentru ca nu fusesem inca indragostit de-adevaratelea, Iza si-a intins un picior, si atunci am vazut cum i se ridica fusta albastra a uniformei, dezvelindu-i genunchii si o parte din coapse, si atunci iarasi mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre pasarici, ca vazuse el odata o negresa in pielea goala, care avea parul de la pasarica alb complet, de parca ar fi fost carunta acolo jos, dar pe-asta n-am crezut-o, deodata Iza s-a uitat din nou la mine, acum nu mi-a mai zimbit, s-a uitat doar asa, intr-o doara, iar mie mi s-a facut rusine de gindurile mele si am incercat sa numar mai departe, dar ma dureau rau bratele si umerii si mi se facuse si foame, ma gindeam la gustarea mea, piine cu magiun de caise, nea Klidesz continua sa explice despre triunghiuri, iar eu am gresit din nou inmultirea, ultima cifra pe care mi-o aminteam era o suta treizeci si unu de mii saptezeci si doi, tare mult as fi vrut sa-mi las odata miinile jos, am vazut ca baietii au inceput sa se agite, dupa asta am stiut ca trebuie sa sune de iesire curind, stiam ca nu mai e mult si c-o sa rezist ca Filimon Sirbu, care in timpul grevei tragea sirena, iar cind a fost ciuruit de gloantele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spinzurat cu batista de sirena, ca si asa, cu trupu-i neinsufletit, sa insufle curaj tovarasilor sai iubiti, sa continue greva, insa eu, din pacate, n-aveam batista si nici vreun lucru de care sa ma spinzur de incheieturile miinilor, asa c-am tinut in continuare miinile ridicate, incercind sa numar, dar nu mai reuseam deloc, si atunci nea Klidesz s-a uitat la mine si a spus ca acusi suna de iesire, si ia sa vedem la ce rezultat a dus inspiratia divina a sfintului nostru, e clar ca berzele nu si-au facut cuib printre degetele mele, dar poate s-au intimplat minuni in capul meu, sa nu ma uit la el ca un timpit, ca da un sut in cosul de sub mine, sa-i spun numarul la care am ajuns, pe mine insa ma dureau bratele atit de tare, incit nu mi-am adus aminte nici macar de ultimele cifre din saizecisicincidemiisiceva, asa ca am ramas tacut, dar am vazut cu coada ochiului ca Iza se uita la mine, soptindu-mi ceva, am putut sa-i citesc de pe buze ca unmiliard-saptezecisitreidemilioane-saptesutepatruzecisiunudemii-optsutedouazecisipatru, dar faptul ca-mi soptea mie m-a facut sa rosesc atit de puternic, incit n-am putut sa zic numarul, desi l-am inteles in intregime, am ramas in continuare tacut, cu miinile ridicate, cocotat pe cosul de gunoi, cu obrajii invapaiati, si atunci nea Klidesz a spus ca daca eu nu si nu, atunci fie si-asa, el mi-a oferit o sansa, si zicind asta, mi-a zimbit, si a tras un sut in cosul de sub mine, si atunci a sunat de iesire.
Am cazut de-a binelea, pe spate si intr-o rina, m-am lovit la fund si la coate si mi-am murdarit uniforma, iar de-acolo, de jos, de pe podea, pina si soneria se auzea mult mai tare. Nea Klidesz s-a uitat la mine si mi-a spus ca halal elev de serviciu mai sint, apoi si-a luat catalogul sub brat si a iesit din clasa, aruncindu-mi in treacat sa ma pregatesc, ca ma asculta ora viitoare, dar asta pe mine nu ma mai interesa deloc, fiindca am vazut ca Iza se uita din nou la mine si-mi zimbeste.
Era pauza mare, asa ca destul de repede iesisera cu totii din clasa, Feri a venit la mine si mi-a spus ca daca vreau, ramine in clasa sa ne jucam pitule, dar eu i-am spus ca n-am bani, la care el a spus ca nu-i nimic, pot sa-i vind gustarea mea cu unudouascinci, si atunci ne putem juca cu banii aia, dar eu i-am spus ca n-o vind, pentru ca mi-e foame, asa ca a iesit si el, si atunci am ramas in clasa numai Iza si cu mine.
Iza a deschis ferestrele, eu am pus la loc cosul de gunoi, pantalonii inca-mi erau plini de spanuri de creioane, am incercat sa-i scutur, atunci Iza a venit la mine si mi-a spus ca sint murdar si pe spate si sa ma intorc, si a inceput sa ma curete de praf, iar eu am rosit din nou si i-am zis sa ma lase si m-am tras la o parte, ii simtisem caldura palmelor chiar si prin haina de la uniforma, si m-am gindit ca degeaba sint indragostit, ca n-as indrazni nici macar s-o iau de mina, si atunci i-am spus ca-i multumesc ca mi-a soptit, ea s-a uitat nedumerita la mine si mi-a spus ca nu-i sta in obicei sa sopteasca nimanui, dar eu i-am spus c-am vazut cum mi-a soptit un miliard-saptezecisitreidemilioane-saptesutepatruzecisiunudemii-optsutedouazecisipatru, Iza si-a scuturat capul, spunind ca nu-i adevarat, iar eu ca ba da, si ea ca ba nu, apoi s-a intors si s-a dus la cuier dupa matura si faras, si cind s-a intors am vazut ca o ureche ii era rosie, si atunci i-am spus sa nu maturam inca, sa mincam intii, dar Iza a spus ca nu-i e foame, dar eu sa maninc daca vreau, asa ca m-am dus la locul meu si mi-am despachetat sendvisul cu magiun de caise, dar inainte sa musc din el, mi-am adus aminte ca n-o vazusem niciodata pe Iza mincind in pauze, si atunci m-am gindit ca precis tatal ei vitreg o tine nemincata, m-am uitat la felia de piine, era destul de mare, as fi putut sa-i dau ei jumatate. Intre timp, Iza a inceput sa stringa gunoiul imprastiat pe jos, iar eu m-am ridicat si m-am dus la catedra, fiindca voiam s-o intreb daca-i place piinea cu marmelada. Iza statea pe vine, adunind gunoiul pe faras, fusta i se ridicase, parca i-am vazut si chilotii pentru o clipa, si atunci am simtit cum mi se usuca gura si m-am gindit ca poate ar trebui sa-i dau toata felia, apoi mi-am spus ca-i o prostie, am facut totusi un pas spre ea, intinzindu-i felia de piine si spunindu-i ca e cu magiun de caise, insa Iza mi-a spus doar sa am grija, c-am calcat intr-o gramajoara de gunoi, eu am ramas tintuit locului, pentru ca nu puteam sa decid daca intr-adevar ii vazusem chilotii sau nu, Iza s-a aplecat, dind sa adune cu matura gramajoara de gunoi in care calcasem si zicindu-mi inca o data sa am grija, si cind s-a intins, cu matura in mina, am simtit din nou acel miros de fata mare, si atunci am stiut ca ar trebui sa-i spun ca-mi place de ea, ca o iubesc chiar, si iarasi am rosit si n-am mai spus nimic, si atunci, tragind spre ea gunoiul cu matura, Iza a alunecat si era sa cada, si incercind sa-si tina echilibrul, s-a lasat pe spate si i s-au vazut genunchii ridicati si fusta trasa-n sus, si atunci am putut sa-i trag o ocheada intre picioare, ii fugise un fir de la ciorap, pe toata lungimea coapsei, pe partea dinauntru, si am vazut limpede vinataile lunguiete, in zigzag, de pe coapse, si i-am vazut si chilotii, prin ciorapi, o pata alba intre picioare, de forma unui trapez, si atunci am auzit-o zicind, porcule, si am stiut ca si-a dat seama la ce ma uitam, am stiut-o si dupa gestul cu care a incercat sa-si stringa picioarele, insa si-a pierdut echilibrul si a cazut pe spate, eu am vrut s-o prind, dar Iza, agitindu-si miinile, m-a lovit de-am scapat piinea cu magiun pe jos, mi-a tras cu piciorul una-n glezna, am simtit cum cad peste ea, iar in cadere tot chilotii i-i vedeam, si cind am cazut peste ea, cu mina intinsa, am simtit cum mina mi-o ia razna, am simtit apoi sub palme doar chilotii si, in mijloc, locul ala moale si fierbinte, si atunci Iza, foarte-foarte tare, a scos un tipat ascutit, mi-a tipat de-a dreptul in ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de tipatul ala ascutit, am adulmecat, mai viu ca niciodata, acel miros de fata mare, si am vazut cum sandvisul meu galben se desfacuse-n doua, iar feliile zaceau in praf, cu partea unsa cu magiun in jos, dar de asta nici ca-mi mai pasa, pentru ca-i tineam, in continuare, pasarica in palma, si stiam ca n-am sa-i mai dau drumul niciodata.